Draga pesimistule scarbit de Romania,
Eu personal nu pot sa zic ca imi pare rau ca m-am nascut in Romania. Poate daca m-as fi nascut in Germania, in acelasi an, as fi nimerit in RDG si as fi avut parte atat de lipsurile din comunism si apoi de lipsurile date de austeritatea rezultata in urma unificarii a 2 regiuni cu o mare discrepanta intre ele. Sau, ma puteam naste in SUA….dar, cum parintii mei sunt muncitori, as fi locuit in periferie. In vremea aia, era in voga heroina, cocaina, rasismul si ilegalitatile…oare as fi fentat moartea si puscaria? Sau poate m-as fi nascut in Africa si as fi avut de ales, in functie de culoarea pielii si zona de continent intre segregationism, H.I.V., totalitarism, inanitie si animale salbatice. Sau, in orient, sau America Centrala si de Sud….in fine, sper ca ai prins ideea.
Nu regret nici ca am fost nascut in comunism. Imi amintesc cu placere ca am fost „soim al patriei” si chiar daca uneori vara ma resimt in urma primei insolatii capatate la 6 ani, la un 23 august muncitoresc, data aia mie imi aminteste de bomboanele alea portocalii, „cu calciu”. Oricum, daca as fi fost conceput in zilele noastre, acum,cand ne strangem la masa „in familie”, nu am fi fost 4 frati intrucat ai mei nu ne-ar fi facut pentru alocatia de la stat, si cred ca s-ar fi oprit dupa sora cea mare, sau dupa mine.
Nu regret ca nu am intrat, fara 20 de sutimi, la liceu la Kretzulescu. Nu l-as fi cunoscut niciodata pe Grasu sau pe Fane, pe Piticu sau pe vreuna din Aline, pe Irina sau Ionela,sau pe oricare din cei 25 de absolventi de la 12B, cei cu care am organizat primul bal al liceului intr-o discoteca, cei cu care am….ma rog,stiti voi, toate chestiile alea frumoase din liceu.
Imi pare rau pentru unele alegeri gresite pe care le-am facut dar, cata vreme scopul meu in viata nu s-a schimbat, acele decizii doar au lungit drumul. Si cum in viata nu conteaza destinatia ci calatoria, pot zice ca tot raul spre bine.Cu siguranta mi-as fi dorit sa nu am parte de anumite incercari prin care am trecut, dar, toate aceste lucruri sunt cele care ma definesc, care ma fac persoana care sunt acum si oricum, nu as fi putut sa fac nimic pentru preventia lor, nu au tinut de mine.
Pe scurt, daca ma doare ficatul, pot sa dau vina pe poluare, pe oboseala de la munca, sau pot sa ma bucur ca locuiesc in oras si zapada a dat-o rosal (ma rog,mai putin pe cea din parcare) si nu a fost nevoie de jandarmi, sa ma bucur ca am un loc de munca si nu sunt printre cele cateva milioane de someri. Daca nu imi ajung banii salariul asta, imi pot aminti pentru ce platesc rata la banca. Daca nu pot sa ma duc la premiera unui film la cinema, inca internetul imi permite un download de nu a vazut Anglia in viata ei iar torentii inca functioneaza. Daca mi se ridica permisul, nu mai dau banii pe sala ca merg pe jos….si fac si economie la motorina (da doamne sa nu se mai repete asa ceva).daca…..daca….si,nu,nu e daca din melodia confidential de la parazitii.
Nu sufar de nebunie, ci ma bucur de ea in fiecare minut si iti recomand sa faci acelasi lucru. Pana acum, din viata nu a scapat niciunul, si nu prea cred ca o sa incepem noi. E adevarat, viata iti da lamaie (am scris corect),si,chiar daca nu iti da si miere pentru limonada (cum am vazut eu in motivationale), oricum, apa plata cu lamaie face bine la ficat si la silueta….iar daca stai ca mine la birou o groaza, chiar s-ar putea sa iti prinda bine. Iar daca vrei o lume mai buna, nu te plange de asta, ci schimb-o. Poate cu o floare nu se face primavara….dar, o floare in gastra schimba total o camera.